Folosind numai degetele, limba, dinții, buzele și obrajii, oamenii pot să spună rapid lucruri la fel de simple ca "bine" sau la fel de complicate ca "Vrei să ne alături mâine pentru a recolta alune?" Odată, de comunicare a fost larg răspândită în munți și văi din Trabzon, Rize, Ordu, Artvin și Bayburt, de Marea Neagră. Astăzi, persistă numai în rândul păstorilor și într-un sat, Kușköy, unde oamenii o numesc "pasăre".
În zilele de dinaintea telefoanelor mobile, aceste zgomote ridicate permitau oamenilor să comunice pe distanțe mari, fluierul lor arătând prin aer, legând o casă îndepărtată pe terenul abrupt cu următoarea. Dar, pe măsură ce tehnologia și-a croit drumul în regiune, smocurile de limbă de păsări au fost înlocuite cu mesaje text mult mai private, de 160 de caractere. De secole, limba a fost transmisă de la bunici la părinți, de la părinte la copil. Acum, totuși, mulți dintre vorbitorii cei mai experimentați îmbătrânesc și fizic sunt slabi. Tinerii nu mai sunt interesați să învețe limba, nici să găsească modalități de a-și actualiza vocabularul cu cuvinte noi, iar în câteva generații s-ar putea să nu mai fie bine. Un cercetător modern a constatat că femeile tinere abia folosesc limbajul, iar tinerii îl învață mai mult ca un punct de mândrie decât în orice scop practic.
În această săptămână, UNESCO a pus această limbă moartă pe lista sa de patrimoniu cultural imaterial care are nevoie de urgență de salvgardare, unde se alătură altor limbi fluiate, precum și pizza napolitană. Sperăm că această recunoaștere va ajuta la inspirarea și motivația persoanelor care încă mai pot folosi limba pentru a le transmite și a le proteja pentru generațiile viitoare. În Kușköy, există un Festival anual de limbă pentru păsări, în care oamenii se reunesc pentru a practica, îmbunătăți și împărtăși în patrimoniul lor. Pentru acești oameni, șeful Asociației Culturale Lingvistice locale a spus că, având comoara lor culturală pe scena mondială, a fost întâmpinată "cu bucurie, ca un vis devenit realitate".