"Acum, el lucrează la piața de pește de pe stradă", spune Santiago LaBastid, de 65 de ani, cu un zâmbet rău.
LaBastid și cu mine suntem în scară secretă lângă intrarea din spate a hotelului. Zidurile de-a lungul scării sunt împodobite cu fotografii de graffiti; misterioase simboluri și artefacte și fraze în afara contextului.
Zidul de la hotelul American Trade. (Foto: Tarina Rodriquez)
El indică o imagine a unei sirene curvace și spune că a fost desenată de artistul stradal Tita La Maldita. Ea cunoaște modul în care se află într-o cutie de vopsea prin pulverizare, dar ajunge pe partea ei proastă și vei termina cu o tăietură rapidă la gât.
Imaginile sunt relicve din interiorul acestei clădiri înainte de a fi un hotel de destinație de 200 de dolari pe noapte, explică el. Cu mult timp în urmă, camerele sale erau locuite în loc de dependenții de droguri, de lucrătorii sexuali și de membrii grupului.
"Acest loc a fost zero pentru droguri și prostituție", spune LaBastid cu un zâmbet răutăcios și fără zgomot. "Toți bandele din oraș s-ar aduna aici pentru a avea grijă de afaceri".
Plecăm din hotel, împingând bărbații și femeile tăbăcite în rochii și cămăși. Unii dintre ei aruncă echipamentele camerei în jurul gâtului. Este weekendul de deschidere al festivalului internațional de film de la Panama City, iar cei din industrie au depășit lobby-ul. Ei râd și se conectează și savurează margarita de pepene verde.
LaBastid în aleea din afara sediului Fortalezei. (Foto: Carly Schwartz)
Câteva blocuri pietruite, în fața unei alei cu o vopsea proaspătă de vopsea galbenă, LaBastid mă introduce la Alexis Muntenegru. Muntenegru, în vârstă de 30 de ani, a fost unul dintre liderii formației ciudate a lui Casco Viejo, Ciudad de Dios. A petrecut timp în închisoare. Tatuajul său lacrimă sugerează că poate a ucis pe cineva. Constientizarea lui blânda face greu de crezut.
Muntenegru, împreună cu o mână de prieteni, a fugit de la Ciudad de Dios cu aproape un deceniu în urmă. Ei au crescut împreună în Casco, care a fost mult timp considerată una dintre cele mai periculoase zone ale orașului Panama. Pe măsură ce cartierul a început să se transforme - cu ajutorul dezvoltatorilor adânc înfundați, încântați de arhitectura colonială și localurile de pe malul apei - bărbații au decis să ia un semn din împrejurimile lor.
Balcoane Casco. (Foto: Carly Schwartz)
"Ne-am dat seama că dacă am continua să facem ceea ce făceam, am fi ajuns fie în mormânt, fie în închisoare", spune Muntenegru. "Am avut copii la domiciliu. Nu am vrut să mai punem viața familiilor noastre în pericol. "
Muntenegru și prietenii săi conduc Fortaleza, o companie de turism care ia călători curioși pe călătorii necenzurate prin Casco. Head of Honcho a grupului, Jafet Glisan, este un ministru care își obține permisul de a practica legea drepturilor omului. LaBastid, care conduce turneele de limbă engleză, este un veteran de armată din Panama, care a petrecut 42 de ani în Statele Unite, mai ales pe străzi, înainte de a se întoarce acasă.
Opriți-vă să mâncați în Casco. (Foto: Tarina Rodriguez)
Fiecare turneu culminează cu mojitos și o masă al frescă de pește întreg prajit în aleea galbenă, care a fost spațiul principal de adunare din Ciudad de Dios. Acum servește spațiul de birouri Fortaleza și un mic restaurant în aer liber. Bărbații speră că mâncarea va câștiga în curând o popularitate atât de mare ca turneele, din care ei dau zeci pe săptămână.
Muntenegru ne arată logo-ul Fortaleza deasupra ușii biroului. Ea este în formă de scut și prezintă, printre alte icoane, o figură Sisyphean care simbolizează sarcina grea pe care fiecare dintre ghidurile de turism o poartă încă din trecutul său.
Arta stradală din Casco. (Foto: Carly Schwartz)
Potrivit Muntenegrului, există încă aproximativ 200 de bande în Panama astăzi, însă nici unul dintre ei nu mai funcționează la Casco. Acum, zona se simte ca un fel de Disneyland dărăpănată, pastel și lustruit și plin de turiști, dar încă dur în jurul marginilor. Galeriile de artă și spațiile de cazare cu balcoane de a doua etapă împărtășesc aceleași blocuri ca și ruinele urbane fără acoperiș, dar structurile abandonate dau un aer mai fermecător decît se prăbușește.
Multe familii încă mai stau jos în spațiile nerevendicate. Într-o zi, oameni bogați îi vor plăti să se mute, spune LaBastid. Dar deocamdată nu merg nicăieri. El ne introduce la câțiva asemenea denizeni pe măsură ce mergem. Copiii se joacă pe cocoșuri, în timp ce femeile în sundrișă își iau copiii pe șolduri. Un bărbat aflat într-un capac de bomboane împinge un cartuș de înghețată. Reggaeton exploatează mașini care trec.
Un grup pe turneul din Cosco. (Foto: Tarina Rodriguez)
Pauzăm lângă rămășițele unui zid caramizios. Ea a format intrarea în Casco în secolul al XVII-lea, când cartierul era punctul focal al orașului. Pe atunci, zidurile au fost construite groase și înalte, încercând să blocheze piratul olandez Henry Morgan, care era în căutarea de a fura renumitul altar al orașului. Majoritatea zidurilor au dispărut acum, dar altarul de aur este încă securizat în siguranță într-o biserică de pe stradă.
În jurul colțului, LaBastid ne duce la casa din copilarie a legendei de rasă din Panama, Lafitte Pincay, Jr. Este o vopsea de patru picioare de vopsea decojită și ferestre întunecate, fără obloane. Pincay sa mutat la săpăturile mai mari, potrivit lui LaBastid. În prezent, nepotul său se află în interior.
O vedere aeriană a orașului Panama. (Foto: f.ermert / CC BY 2.0)
La Voie, cel mai tare club de noapte din oraș, se află pe malul apei. "Acesta a fost cel mai bun loc pentru a fi ucis", spune LaBastid. Corpurile victimelor de crime ar fi ascunse într-o rețea de tuneluri accesate prin subsol.
Este una dintre opțiunile preferate ale Muntenegrului în turneu, deoarece este o metaforă pentru Fortaleza. "Ne-am schimbat la fel ca și cartierul", spune el. "Vrem să le arătăm altora că se pot schimba și ei".