Misterul mercurului din Marea Salt Lake

Marea Apă de Sare este plină de sare și minerale - și o doză serioasă de mercur. Majoritatea acestui metal toxic a fost depozitată în mod natural de atmosferă, dar datorită bacteriilor și unui proiect de inginerie, cea mai mare parte a acestuia a ajuns concentrată în partea de jos a lacului sub forma de metilmercur urât. Dar cinci ani după ce metilmercurul a fost documentat pentru prima dată, se pare că a dispărut, fără eforturi de avertizare sau de curățare. Acum oamenii de știință vor să știe unde au mers.

Ceea ce știu este cum mercurul a ajuns la baza lacului, în primul rând. Mercurul elementar, forma găsită în termometrele mai vechi, se deplasează în particule de praf. Acesta este transformat în metilmercur prin microbi, mai ales atunci când sunt tăiați de oxigen cumva. În Marele Salt Lake, acest lucru sa întâmplat atunci când a fost construită o șosea de cale ferată cu pietriș și de murdărie peste lac în anii 1950. Râurile curg în brațul sudic al lacului, diluând sarea, în timp ce jumătatea nordică a lacului este mult mai săracă și mai roz (datorită algelor). Doar două podete au permis celor două părți să se amestece, iar atunci când apa nordică sărată, densă, curge spre sud, are tendința să se stabilească în partea de jos.

Apa densa taie microbii care locuiesc de jos in afara oxigenului, ceea ce ii determina sa scoata sulful care face ca pestii lacului sa creada oua putrezite - si sa transforme mercurul in metilmercur. Oamenii de stiinta au descoperit nivele ridicate de metilmercur in stratul de saramura profunda in 2010, iar biologii au observat nivele ridicate de mercur in ratele de pe lac in acelasi timp.

Marele Salt Lake de la Stația Spațială Internațională. NASA / Domeniul public

Dar când oamenii de știință au analizat din nou apa adâncă în 2015, au descoperit că cantitatea de mercur toxic a scăzut cu 88%. Dispariția mercurului este un mister. Oamenii de stiinta cred ca microbii ar putea face mai putine, in parte pentru ca galetiile au fost inchise in 2013, dar asta nu explica destul de ce sa intamplat cu methylmercurul care exista inainte. Și, de asemenea, nu înseamnă că rațele sunt libere și clare - metalul toxic se găsește încă în carcasele de pe țărmurile lacului. Între timp, oamenii de știință speră că deschiderea unui nou canal în 2016 va oferi unele indicii în cazul otrăvitor.