Canadienii nu sunt amuzați în mod deosebit atunci când vă îndreptați cu nerăbdare obiceiul lor "eh", dar cuvântul a devenit emblematic al țării într-un mod care este acum în cea mai mare parte în afara controlului lor. Ca răspuns, unii l-au îmbrățișat, adoptându-l ca un element al patriotismului canadian. Dar ce este chiar acest cuvânt? Cum a ajuns să fie atât de asociat cu Canada?
"Eh" este ceea ce este cunoscut ca o etichetă invariantă - ceva adăugat la sfârșitul unei propoziții care este aceeași de fiecare dată când este utilizată. O etichetă, în lingvistică, este un cuvânt sau un sunet sau o frază scurtă adăugată după un gând care schimbă gândul într-un fel. Cele mai comune etichete sunt etichetele de întrebări, care schimbă un gând într-o întrebare. "Este o zi frumoasă, nu-i așa?" Ar fi un exemplu. Eticheta "nu este" transformă această afirmație de fapt într-un lucru care ar putea provoca un răspuns; vorbitorul cere confirmarea sau respingerea.
Dar "nu este vorba" este o varianta de etichetă, deoarece se va schimba pe baza subiectului și a timpului care a venit înainte. Dacă vorbești despre un subiect plural, va trebui să schimbi acea etichetă la "nu sunt ei" și dacă vorbești despre ceva în trecut, ar fi trebuit să o schimbi în "nu-i așa? “
"Eh" este invariabil, deoarece nu se schimbă deloc în funcție de ceea ce vorbești; rămâne "eh" dacă vorbești despre un subiect sau despre multe, acum sau în trecut. Dar este și mult mai flexibil decât alte etichete - nu este doar o etichetă de întrebări, ci poate fi folosit pentru tot felul de lucruri, iar canadienii exploatează această capacitate.
Există câteva moduri majore în care un canadian ar putea folosi "eh". Primul este în timp ce spuneți un aviz: "Este o zi frumoasă, nu?" Altul ar fi ca un semn de exclamare, care se adaugă la o propoziție pentru a indica surpriză : "Ce joc, nu-i asa?" Sau ai putea sa o folosesti pentru o cerere sau o comanda: "Pune-o aici, nu-i asa?" Si apoi este un exemplu ciudat de ao folosi intr-o critica: nu-i așa?“
Jack Chambers, un lingvist la Universitatea din Toronto, scrie că aceste "ehs" sunt o bucată. "Toate aceste utilizări au un scop pragmatic în comun: toate arată politețe", a scris el într-o lucrare din 2014. Utilizarea "eh" pentru a pune capăt afirmației unei opinii sau a unei explicații este o modalitate pentru vorbitor de a-și exprima solidaritatea cu ascultătorul. Nu este exact cerând reasigurare sau confirmare, dar nu este departe: vorbitorul spune, în principiu, hei, suntem pe aceeași pagină aici, suntem de acord asupra acestui lucru.
Chiar și în utilizarea "eh" ca o critică sau o comandă, cuvântul încearcă să găsească un teren comun. Dacă spun "ești un idiot, nu?", Ceea ce spun este că ești un idiot, dar ar trebui să te gândești că ești un idiot și înțelegerea noastră despre tine ca idiot ne găsește în comun sol.
Ca o comandă, "eh" este deosebit de ciudat. Elaine Gold, fondatorul Muzeului canadian de limbă și un lector recent retras la Universitatea din Toronto, care a studiat "eh", a folosit exemplul unui sergent militar care striga: "Marșul înainte, eh?" Este o comandă, dar subliniază faptul că ascultătorii sunt de acord cu aceasta, că într-un fel decizia de marș a fost făcută și convenită de toată lumea. În acest sens, servește și pentru a slăbi poziția vorbitorului: elimină difuzorul dintr-un loc de putere și pune o parte din acea putere în mâinile ascultătorului. Teoretic, ca răspuns la "Marșul înainte, eh?", Un ascultător putea spune, bine, nu, nu aș prefera. Invită ascultătorul să facă parte din declarațiile vorbitorului.
Utilizarea finală și neobișnuită a "eh" se află în ceea ce se numește "narativ" eh. "Aceasta este varietatea pe care o veți auzi în skits, cum ar fi SCTV-ul Bob și Doug McKenzie: se găsește în povești, după clauze individuale. "Deci, mergeam pe stradă, nu? Și am văzut un prieten de-al meu la magazin, nu? Și așa m-am gândit să-ți spun, bine?
Această utilizare a "eh" este un pic diferită de celelalte; Chambers spune că narațiunea "eh" este folosită pentru a indica ascultătorilor că povestea continuă, pentru a se asigura că ascultătorul ascultă și pentru a semnala că ascultătorul nu ar trebui să întrerupă pentru că mai sunt multe de făcut.
"Eh" sa dovedit a fi un lucru foarte dificil de studiat; ca un tic oral, este rar scrise în jos, iar studiile s-au bazat pe auto-raportare - în esență, cerând oamenilor dacă și cum folosesc acest cuvânt. "Este un lucru foarte greu de făcut cercetări, foarte greu de cuantificat cât de mult este folosit, cine îl folosește, cum este folosit", spune ea. Aceste studii raportate de sine sunt în mod necesar greșite, deoarece canadienii au tendința de a subestima folosirea cuvântului. Aur mi-a povestit despre mai multe situații în care oamenii insistă că nu spun niciodată "eh", înainte de a folosi cuvântul fără să-l realizăm în gândurile ulterioare. ("Nu spun niciodată" eh, eh? ")
Pentru că este atât de greu să studiezi, nu se știe de unde vine "eh", sau exact când a intrat în lexiconul canadian. Aurul spune că, în anii 1950, cuvântul a fost suficient de bine stabilit încât, în unele articole, el a fost deja identificat ca un canadian. Astăzi se aude și în afara țării; secțiunile din Midwest Midwest din S.U.A., care frontierează Canada, au adesea difuzoare "eh" și este destul de comună și în Noua Zeelandă. Este posibil ca acest cuvânt să provină inițial de la o populație de imigranți scoțieni-irlandezi, un grup important din Canada. "Eh" este încă folosit în Scoția și în Anglia de Nord, dar este folosit într-un mod mult mai limitat, în primul rând pentru a indica faptul că ascultătorul nu a auzit vorbitorul - înseamnă "ce?" Sau "iertați?" , este mutat într-o interjecție mult mai versatilă.
Cu avertismentul că studiile auto-raportate nu sunt atât de exacte, lingviștii canadieni par să fie de acord că "eh" este mult mai puțin comun în orașele din Canada și mai frecvent în mediul rural, mai ales în vestul slab populat. "Este considerat rural, de clasă inferioară, de sex masculin, mai puțin educat", spune Gold. În afară de bărbați, aceste grupuri sunt toate stigmatizate, ceea ce înseamnă că orice caracteristica lingvistică asociată cu aceste grupuri este, de asemenea, stigmatizată. În Canada, spunând "eh", mai ales narațiunea "eh", este considerată un fel de lucru pe care trebuie să-l faceți. Aceasta nu pare să fi diminuat esența canadiană a cuvântului.
Alte dialecte de limbă engleză și alte limbi au unele etichete similare. "În regulă", "bine", "da" și "știi" sunt toate folosite în aceleași feluri ca "eh." În franceză, "hein" (pronunțat "anh", același sunet vocal în " ") Este destul de asemănătoare, precum japonezii" ne "," hè "olandeză," idișul "nu" și "spaniolii" ¿nu? "Acestea diferă în unele privințe de" eh " folosite în unele moduri că celelalte etichete nu pot fi și invers, dar ceea ce face cu adevărat "eh" diferit este mai puțin despre modul în care este folosit și mai mult despre locul său în societatea canadiană.
"Este vorba de identitate canadiană, mai ales în presă. Chiar dacă oamenii din oraș ar putea să nu-l mai folosească așa de mult, în imprimare este imens ", spune Gold. Stereotipul canadienilor spunând "eh" este atât de puternic încât canadienii au ajuns să recupereze cuvântul pentru ei înșiși, chiar și pe acei canadieni care nu o folosesc de multe ori foarte des. O carte populară despre copii despre cultura canadiană este intitulată "De la Eh? Pentru Zed. "Primul prim-ministru al Canadei, Sir John A. Macdonald, este numit adesea" Sir John Eh ".
Acest lucru nu este neobișnuit; grupurile au tendința de a bloca stereotipurile lingvistice și de a le mândri cu mândrie. În SUA, probabil cel mai bun exemplu ar fi cetățenii din Pittsburgh, care au transformat "yinz-ul" în "cani", pe tricouri și bannere și chiar se vor referi la ei înșiși ca "Yinzers. "Este dezordonat când este aplicat unei întregi țări, mai ales una variată ca Canada - o parte semnificativă a populației nu ar folosi niciodată cuvântul și ar folosi" hein "- dar este blocat.
"Eh" poate fi asociat cu un alt stereotip de canadieni: ideea că sunt politicoși la o vină. La urma urmei, după cum remarcă Chambers, "eh" este un semnal de politețe și de a căuta un acord. N-ar fi de unde să crezi că o populație politicoasă va folosi bine "eh"? Dar Elaine Gold, pe care ar trebui să-l adaug, a fost extrem de politicos în timpul conversației, nu este de acord. "Au fost multe articole despre modul în care eh este folosit pentru că suntem atât de drăguți. Ca și în cazul în care altcineva ar face o afirmație puternică, o subminăm puțin, pentru că vrem să fim prietenoși și incluzivi ", spune ea. "Nu știu cât de mult este adevărat."
Dar, atunci când caracteristica lingvistică cea mai identificabilă a țării dvs. este un cuvânt care indică incluziune, o deschidere spre discurs și un efect moderator asupra afirmațiilor puternice, nu este așa de nebun să presupunem că poate acele calități ar putea fi găsite în poporul acestei țări ca bine. Chiar dacă stereotipul Canuckului obișnuit vine din afara țării, de la americanii brashiți care nu prea au grijă dacă ascultătorul se simte inclus în declarațiile lor, canadienii au pretins "eh" drept propriul lor.