M-am gândit că alți oameni care s-au întâlnit cu Narnia înainte să se întâlnească cu lokum aveau probabil concepții greșite ca și a mea, așa că am vrut să descopăr ce imaginau americanii atunci când au citit despre Delightul turc. Ce fel de bomboane credeam că ar inspira un băiat să-și trădeze frații și surorile?
Denumirea engleza, Delightul turc, nu este un nume incomod. Turcii fac și consumă o mulțime de lokum și este un dar popular, un semn de ospitalitate. Bomboana a fost inventată la începutul secolului al XIX-lea, raportată de cofetarul Bekir Effendi - deși această afirmație vine de la compania Hacı Bekir, încă un producător de premiu de lokum, care a fost fondată de Bekir și a fost numită după el. (El și-a schimbat numele în Hacı Bekir după ce a terminat hajj-ul sau pelerinajul la Mecca.) Potrivit site-ului Hacı Bekir, sultanul Mahmud al II-lea a fost atât de mulțumit de noul dulce pe care la numit cofetar șef Bekir.
Dar în afara țărilor în care Delightul turcesc este o trăsătură omniprezentă, mulți oameni întâlnesc mai întâi viața Leul, Vrăjitoarea și Dulapul, prima tranșă a cărților iubite de Narnia ale lui C.S. Lewis (sau prin miniseria TV din 1988 sau filmul din 2005). În carte, Edmund este ispitit de Delightul Turc într-o alianță cu Vrăjitoarea Albă, care a adus iarnă eternă la Narnia. Când Edmund se întâlnește întâi cu vrăjitoarea, îi întreabă: "Ce vrei să mănânci cel mai mult?" Nici măcar nu ezită.
Angajarea rației de zahăr din timpul războiului din Anglia probabil a fost dată în alegerea respectivă. Motivul pentru care copiii din Pevensie locuiau într-o casă veche cu un portal către Narnia în garderoba sa este că era al doilea război mondial, iar copiii erau relocați din cauza riscurilor de bombardament. Candy, de asemenea, a fost un accident al războiului. În timpul războiului, și până în perioada postbelică, zahărul a fost strict împărțit în Anglia; în 1950, când Lewis a publicat prima carte Narnia, alocația a fost de jumătate de kilogram de bomboane și ciocolată per persoană pe lună. Nu e de mirare că, atunci când White Queen l-au întrebat ce i-a plăcut cel mai bine, răspunsul lui Edmund a fost o confecție care este aproape în întregime zahăr.
Majoritatea americanilor, însă, nu au știut despre asta când am citit prima dată cartea. Tot ce am știut a fost că deliciul turcesc a fost o trăire exotică care ar fi prima ta cerere dacă o femeie misterioasă și elegantă te-a întrebat: "Ce ai vrea să mănânci cel mai bine?" Știm că Edmund iubește atât de mult Delocul turcesc el și-a pus pe frații săi și pe întregul pământ al Narniei în rău în schimbul altora. (Pentru a fi corect, a fost încântat, dar, totuși, Edmund, totuși.) Deci ne-am imaginat ce ne-ar fi plăcut cel mai bine. A fost ca și cum ați privi în Oglinda lui Eternă a lui Harry Potter, dar pentru deserturi: Când te gândești la un tratament care merită să-ți trădeze familia, ce vezi? Delightul turcesc este idul nostru colectiv de bomboane.
I-am întrebat prietenilor și cunoștințelor ce au imaginat când au citit mai întâi despre Delightul turc. Răspunsurile lor au cuprins o serie întreagă de dulciuri și câteva surprize.
Rahat. Domeniu publicPrietenii mei care au crescut în Anglia au impresionat cu Edmund. Adrian Bott sa născut la mult timp după raționalizarea zahărului, dar totuși a avut o poetică pozitivă în a-și reaminti tratamentul: "Cuburile neregulate în formă de trandafir au fost arse de argint cu zahăr dulce, așezate pe un șervețel cu o dezordine blândă, ca un Stonehenge răsturnat. Tentația lui Edmund era pe deplin de înțeles și mai degrabă o simțeam că, în locul lui, cu greu ar fi putut face altceva decât el. "(Bott este autorul copiilor, dacă nu ai putea spune).
Pentru copiii care nu erau deja familiarizați cu aceasta, totuși, "Delightul turc" nu era deloc de sens - ceea ce însemna că am putea proiecta pe ea orice fel de confecționare părea a fi cea mai delicioasă. "Mi-am imaginat că era mai bună și mai sofisticată decât orice am gustat vreodată, considerând că Edmund era dispus să-și jertfească întreaga familie pentru încă o piesă", a spus Coco Langford, care a descris viziunea ei despre copilărie a Delightului Turcesc ca fiind " încă delicată, mestecată și moale, probabil ca un fel de vanilie sau fard de caramel, cu suficiente nuci pentru a adăuga o criză perfectă.
Mă simt ca un lucru făcut din marshmallows, doar straturi și straturi de marshmallows fel de împuțit împreună, ca un tort de marshmallow, cu poate cei de pe vârf prăjit ca pe un foc de tabără (brûléed, cred, deși nu am au cunoscut acest concept). Cred că creierul meu nu a luat în considerare întregul element "turc" și a mers cu: Ce ar însemna un desert numit "delight"? Ar fi straturi de mershmallows.
-Evan Ratliff
Kelly Taylor a presupus că deliciul turc era similar cu dulceața preferată: "Îmi amintesc la vârsta de 8 ani că mă gândeam că ar fi ceva de nucă și ciocolată - bara mea preferată de bomboane la acea vârstă era un" Watchamacallit ", un fel de unt de arahide crocant "După ce a descoperit adevărata Delight-ul turc" plictisitor, care se învecinează cu brutalitatea ", Taylor spune că încă își imaginează versiunea Narnia ca" bunătate pufoasă de ciocolată cu nucă de cocos ". Clarice Meadows credea că este și ciocolată: ciocolată ci ciocolată de ciocolată neagră cu ciocolată neagră, care vă dau o grabă extremă de endorfine ".
Nu toată lumea credea că Ultimate Candy ar fi ciocolată. Stefanie Grey a imaginat "o modalitate de crescatorie si o versiune a vechii scoli diferite a Starburst-ului roz" (cel mai bun starburst, asa cum o cunoaste toata lumea). Jaya Saxena credea, de asemenea, că era roz, "poate un fel de băutură spumoasă roz, care avea gust doar nebun". Și Claire McGuire îi îngrijea doar că era foarte, foarte dulce: "Eram atât de lipsit de zahăr ca un copil, încât ideea mea despre dulce ideal, pentru care ți-ar trăda familia, a fost, în principiu, zahăr pur, cu o textura plăcută. Poate ca nigga, numai mai moale. "
N-am avut nicio idee despre ce fel de delicatese a fost Turcia. Am adunat că era o bomboană, așa că ceea ce am imaginat a fost, în principiu, un fel de acadar ca un fel de lollipop, care era cu adevărat înalt și înțepător. Aveam acest vag sens că arhitectura turcească a implicat clădiri cu turnuri mari. Așa că mi-am imaginat că acestea sunt ca niște acadele de curcubeu lungi, dar nu sunt colorate de curcubeu?
-Rose Eveleth
Unii tineri străluciți au știut destul despre Turcia pentru a încorpora elemente ale arhitecturii sau alimentelor în viziunea lor despre Delightul turc. "Am crezut prima data ca era baclava, pentru ca aveam vaga idee ca baclava era atat turceasca, cat si delicata", a spus Michelle Rothrock. "Am fost corect despre baclava, dar nu despre deliciul turcesc". Dara Lind credea de asemenea că era baclava ", iar apoi, după ce i se spunea că nu era, presupunea că era doar partea nugară a barului Snickers. adevăr după ce a vizitat Turcia sau, mai degrabă, după o interlocutorie de pe aeroportul din Istanbul, în timpul căreia sa înfruntat pe deliciul turcesc ("TERRIBLE IDEA").
Versiunea lui Jennifer Peepas a fost influențată și de produse de patiserie tip baclava: "Am crezut că ar fi ceva crocant și pufos, ca și acele lucruri pe care Yia-Yia le-a făcut din aluatul prăjit acoperit cu miere. Ca aluat baclava / aluat crocant, dar poate cu inghetata intre straturi? Când am încercat-o în cele din urmă, cea pe care am încercat-o a fost aromatizată cu anason / dulce, iar eu mârâit lângă pufed ".
Barb Benesch-Granberg sa inspirat, de asemenea, din mâncărurile din Orientul Mijlociu, în special bogăția de mirodenii: "Imaginea mea mentală a implicat ceva alb, foarte pufos și ceva efemer. Și, de asemenea, implică mirodenii exotice într-un fel. Ca o bomboană dulce de vată, aromată cu scorțișoară, ghimbir, cardamom și miere. "Colleen Robinson-Sentance, de asemenea, a imaginat ceva ușor dizolvat:" Au fost o culoare aurie roșie în mintea mea și aproape instantaneu s-au evaporat în gura, obsesivă pe care au provocat-o ".
Mă așteptam să fie ca Divinitatea, această bomboană albă pe care toate bunicile din Sud o fac la Crăciun, care în principiu este pecans suspendată în nori de zahăr. Arată minunat, dar are un gust de nonsens. Prima dată când am avut-o a fost când aveam 18 ani și acolo a fost mașina automată de masă Cadbury în Gatwick sau Stanstead. Și una dintre selecții a fost un Cadbury Bar cu bucuria turcească care îl umplea și eram atât de încântat să încerc, pentru că părea atât de englezesc și atât de magic.
-Emily Dagger
Câțiva cititori mai subțiri, totuși, confectionările imaginate nu prea le plăcea prea mult. La urma urmei, bucuria turcească din carte este încântată să-l facă pe Edmund să-l cheme obsesiv; da, este primul lucru pe care îl întreabă, dar când se târâ după el însuși, este parțial magia de vină. În plus, e Edmund. Ce știe el?
Kevin Doherty a presupus că Delightul turcesc era asemănător cu marțipanul, chiar dacă el urăsea marțipanul. "Cred că Narnia părea străină și îndepărtată și un fel de loc care ar avea acel tip de dulce", a spus el. "De asemenea, am fost judecat subconstient de Edmund, cum ar fi" Ce unealtă, pariez că îi place și marțipanul. "(Aceasta este o presupunere bună. Având în vedere raționalizarea zahărului, probabil că Edmund ar fi dat un faun marzipanului.)
Așa că am încercat să-mi amintesc prima mea impresie despre asta, am închis ochii și am tras o imagine mentală a lui Edmund în sanie, umplându-se plin de ... curcan fripturi. Se pare că prima dată când l-am citit, m-am dus cu cuvintele atât de repede încât nici măcar nu am internalizat faptul că "turca" nu este egală cu "curcanul". Și așa trebuie să fi fost cu adevărat o excepție de curcan. Ce naiba. Și apoi, în repetările viitoare, imaginea mea mentală a fost deja stabilită, așa că nu sa schimbat mult timp. Desigur, în cele din urmă mi-am dat seama că a fost un fel de dulce, dar sincer nu sunt sigur ce am imaginat. Cred că într-un fel ar părea încă o curcană.
-Joanna Kellogg
Iată chestia asta Leul, Vrăjitoarea și Wardobe, deși: Cartea nu spune de fapt că deliciul turcesc este o bomboană. Ar fi fost destul de bine cunoscută în anii 1950 în Anglia pentru a face o astfel de explicație inutilă și puțin prostească, ca și cum ar descrie un leu ca fiind "un tip de pisică mare". Este descris ca fiind ușor și dulce și face ca mâinile lui Edmund să fie lipicioase, pentru câțiva oameni cu care am vorbit, acest lucru nu era suficient pentru ai împiedica să-și imagineze că este un fel de gustare savuroasă.
Ann Tabor a crezut că deliciul turcesc a fost "carne ... cu sos". Sara Williamson a fost de acord: "Cred că și eu aș fi avut o confuzie turcească / curcană, pentru că am crezut că este ca umplutura de Ziua Recunostintei care a rămas întotdeauna caldă raportul dintre părțile moi și crocante. "Concepția ei sa bazat parțial pe iarnă eternă a lui Narnia - care ar dori dulciuri gelatinoase într-o zi rece? Umplerea sună mult mai reconfortantă.
Chiar nu mai pot să-mi mai amintesc, m-am enervat și m-am supărat când am aflat de ce Delocul turcesc de fapt a fost că ori de câte ori încerc să vă vizualizez tot ce pot vedea este dezamăgirea.
-Mallory Ortberg
Există un lucru pe care aproape toți au fost de acord: dorința lui Edmund de a se pune în mâinile unei vrăjitoare malefică în schimbul plăcerii turcesti îl face nu numai din punct de vedere moral, ci și gastronomic suspect. Deși unii americani au spus că deliciul turc era în regulă și câțiva au descoperit că îi plăcea foarte mult, majoritatea a constatat că dulcele aromat nu era cu siguranță desertul lor preferat. Arome clasice, cum ar fi apa de trandafir și fisticul, nu sunt familiare palatelor americane, iar gelatina textura-matlasată, lipicioasă, este polarizantă.
Prietenii pe care i-am vorbit cu diversele descoperiri din bucătăria turcească "parfum aproape solid", "ca un copil de jeleu roz", "gustă cum miroase produsele de curățare florale aromate", "săpun gumos", " "Și" horror lipicioase ". În ceea ce-l privește pe Edmund însuși, răspunsurile au fost:" Cât de trist a fost viața acelui copil că cel mai bun tratament pe care-l putea gândi a fost CEA? "" Băiatul avea un gust foarte slab " despre ceva care este gelatină cu nuci în ea. "" M-am făcut uimită că l-au luat înapoi. "
Poate că e vorba de suprafețele de zahăr care îi înconjoară pe americani, ceea ce ne face neimpresionați de deliciul turc. Nu este nimic interesant cu privire la un gel foarte dulce, din moment ce trăim destul de mult pe gel foarte dulce de la naștere. Sau poate pentru milioane de noi care citim Leul, Vrăjitoarea și Dulapul (seria Narnia a vândut peste 100 de milioane de exemplare în întreaga lume), este modul în care ne construim în interiorul creierului, imaginându-l ca bomboană finală sau poate chiar cea mai delicioasă curcană.
Un lucru este clar: Dacă oricare dintre diferitele portaluri din Narnia își fac drumul prin lac, Vrăjitoarea Albă va trebui să se diversifice. Aici putem să ne menținem integritatea în fața zahărului și a gelatinei din apă roșie. Vom lua în considerare numai vânzarea familiilor noastre pentru marshmallows. Sau baclava. Sau umplutură, trufe de ciocolată, roz, Starburst roz, năluci, ceasuri Watchamacallit sau bomboane din bumbac. Narnia este sortită.
Update, 12/3/15: Am menționat inițial Bekir Effendi ca "Effendi", dar asta e un onorific, nu un nume de familie. Am schimbat-o pe "Bekir" pe tot parcursul.
Această poveste a început inițial la 3 decembrie 2015.
Gastro Obscura acoperă cele mai minunate mâncăruri și băuturi din lume.
Înscrieți-vă pentru e-mailul nostru, livrat de două ori pe săptămână.
Sesiunea de Literatură pentru Copii 12-16 iunie