Miami English și ciudățenia lingvistică din Florida de Sud / lingvistică

Florida este ciudat.

Probabil că nu este exclusă; în flora și fauna sa, în istoria sa culturală, în politica sa, în elementele criminale deosebit de bizare și în ecosistemele sale naturale, nu există nicăieri altfel. Prin urmare, nu ar trebui să ne surprindă faptul că, deși teoretic face parte din America de Sud, aproape orice discuție despre lingvistica sudică vine cu o avertizare: "Ei bine, cu excepția South Florida".

Floridienii de Sud nu au fuziunea pin-pen, ceea ce face ca cuvântul "zece" să sune ca "staniu". Ei nu "înfruntă lui O", care transformă un cuvânt ca "barca" în "beh-oht". nu transformați sunetele simple în cele complexe, cum ar fi "prietenul" în "free-ay-ind" (acest lucru este cunoscut și sub denumirea de "drawle sud"). Acestea sunt standarde pe tot teritoriul Americii de Sud și sunt aproape complet absente din Florida de Sud.

Deci, ei bine do Floridienii de Sud sună? Și cum sa întâmplat această ciudățenie?

Florida de Sud nu este un lucru - cum ar putea fi, cu un amestec de cubanezi, albi, haitieni, columbieni, evrei, nicaragani, jamaicani, Bahamani, barbadeni, Puerto Ricans și aproximativ o duzină de alții - acea.

"Chiar și în sensul pre-columbian, Florida de Sud se află în Caraibe, indiferent dacă oamenii vor să recunoască acest lucru sau nu", spune Phillip Carter, profesor de lingvistică la Universitatea Internațională din Florida și unul dintre experții principali ai dialectului din Miami și South Florida. Pe cât se poate ajunge, vârful peninsulei Floridian a fost un loc de schimb: chiar și cele mai faimoase grupuri indigene din Florida, seminolele, a fost o conglomerație eterogenă de triburi care nu au ajuns nici până în Florida anii 1700.

Legăturile dintre Florida de Sud și insulele din Caraibe, înainte de sosirea europenilor, sunt dezbătute în mod firav, dar de îndată ce spaniolii au apărut cu navele lor frumoase și au călătorit în explorare (și alte lucruri mai puțin bune), Florida a devenit parte indisolubilă din Caraibe. Pirații, vânători de comori, sclavi. Dar Florida de Sud a rămas extrem de slab populate până în secolul al XX-lea.

Miami este un oraș tânăr; în 1900, mai puțin de 2.000 de persoane locuiau acolo. Florida de Sud, spre deosebire de Florida de Nord și restul Sudului, nu avea niciodată destui oameni în ea pentru a deveni parte a bogăției tapiserii din regiunea sa. Florida de Sud a fost, în mare parte, o mlaștină, văzută ca o răscroială neiertătoare, potrivită poate pentru unele ferme, dar nu și pentru altceva. Acest lucru nu a putut și nu a avut loc ultima: până în 1930, sub influența prețurilor ieftine ale terenurilor, oamenii din Florida de Nord și Georgia au început să se deplaseze în zona Miami, crescând populația orașului la peste 100.000.

Până în 1950, această populație sa dublat, până la aproximativ 250.000, dar noii miamieni nu erau, în cea mai mare parte, sudeni. Promisiunea soarelui nesfârșită, cuplată cu noua invenție a aerului condiționat, a ajuns în cele din urmă spre nord, iar migranții din Centura Rust și Nord-Est au început să coboare în picioare. Italieni-americani și evrei din zona New York au luat locul lor alături de sud.

Dar toate acestea s-au schimbat în curând. Zborul alb, mișcarea albilor anglo din orașe, a început în anii 1950 și 1960. Populațiile, de exemplu, New York, Chicago și Philadelphia, au avut parte de hituri uriașe. Dar Miami's nu a făcut-o: a continuat să crească. Asta e tot datorită Cubei.

Revoluția cubaneză din 1959 a găsit un tânăr Fidel Castro preluând națiunea insulară atât de aproape de Miami. Elitele bogate ale Cubei, recent orientate, au fugit în masă. În 1960, doar 4% din Miami era cubanez; până în 1970 a fost de 24%, iar în 1980 a fost de 36%. Succesul cubanezilor din Miami, precum și climatul familiar al Miami și un număr substanțial de vorbitori spanioli, au făcut ca acesta să fie un centru pentru oamenii care fug din America Latină: Columbii, Nicaraguanii, Honduranii, Venezuela, Ecuadorii și alții au ales Miami ca și orașul lor.

Același lucru sa întâmplat și cu caraibienii care nu vorbesc limba spaniolă: exista deja o bază de la sistemele vechi de sclavi, dar haitienii, jamaicanii, barbadienii, Bahamienii și trinidadienii au venit și ei. Astăzi, Miami este de 70% Latino, aproximativ 20% negru (mai ales acele Afro-Caraibe) și doar 12% alb.

Faptul că sa întâmplat așa de repede a făcut Miami neobișnuit, lingvistic. Dialectul Miami nu este un accent de limbă secundară, așa cum ați auzit de la un imigrant cubanez al cărui prim limbaj este spaniol. Este un dialect american englezesc, cum ar fi engleza din New York, engleza sud-americană sau orice alt dialect din această țară: vorbit de americanii nativi care vorbesc limba engleză fie ca limbă maternă, fie fluent împreună cu limba părinților lor. Ceea ce nu împiedică accentul de a se părea străin altora: Carter spune că elevii săi se vor găsi uneori într-un județ vecin, doar pentru a fi întrebat de ce țară provin.

Există o grămadă de lucruri care au pus Miami Engleză în afară de alte dialecte. O mare parte din acestea provin din spaniolă: cuvintele sau sunetele pronunțate într-un anumit fel în spaniolă vor apărea în cele din urmă în limba engleză. Unul ușor este cuvântul "somon", care este pronunțat în Miami cu L: "sall-mon". Asta vine direct din cuvântul spaniol pentru pește, care este bine, somon. (În spaniolă, toate consoanele produc doar un sunet și un singur sunet.)

Dar acea scrisoare L devine chiar mai ciudată. Se pare că limba spaniolă și engleza au pronunții diferite ale literei, numite "light L" și "dark L.". Engleza are ambele: o lumină L se găsește în cuvinte începând cu L, cum ar fi cuvântul " Lumina întunecată se găsește uneori la marginile cuvintelor, la fel ca în cuvântul "simți". Spuneți asta cu voce tare: puteți auzi cum, în "simt", sună aproape asemănător cu "taxă-yul"? Acest sunet "sună" ca prima parte a sunetului L, care este un L întunecat, și este făcut cu o formă ușor diferită a limbii tale în gură. În Miami, toate sunetele L sunt întunecate, așa că un cuvânt de genul "literal" sună mai mult "ull-iterally".

Vocalele, de asemenea, arată un impact din partea spaniolă. În altă parte a țării, vorbitorii de limba engleză au tendința de a "face față" unor vocale. "Frontul" și "înapoi" se referă la poziția limbii în gură, astfel încât "ee" este o vocală frontală, în timp ce "oh" și "ooh" sunt vocale înapoi. În partea de sud și în mijlocul Atlanticului vorbitorii de limbă engleză își vor mișca puțin vocalele în spate, așa că "barca" pare a fi "behh-oht". Dar în spaniolă, acest lucru nu este absolut făcut, iar acest lucru duce la Miami English. Păstrarea "oh" în spate nu este unică pentru Miami, dar ea este unic pentru Miami în sudul S.U.A..

Un alt lucru vocal: o mare parte din SUA face acest lucru ciudat cu sunetul "ah" cu cuvinte precum "mâna". Când acea vocală vine înaintea unui consonant nazal - M sau N - devine un fel de nazal și mai complex, transformându-se în mai mult cum ar fi "fân" și ". Miamienii nu fac asta, așa că" mâna "are aceeași vocală ca și" pisica ". Încercați să o spuneți cu voce tare. Se simte ciudat, nu? Aproape britanic.

Miami Engleză are, de asemenea, o mulțime și calcule, care sunt fraze împrumut: în esență, traduceri directe ale fraze spaniole. În Atlanta, New York și Seattle - de fapt, oriunde în afară de Miami - ieși dintr-o mașină. În Miami, coborâți dintr-o mașină, deoarece "în jos de la mașină" este o traducere directă de la spaniolă, bajar del carro. Există zeci de astfel de lucruri: în Miami nu vă apropiați sau așteptați în linie, faceți o linie. Nu te căsătorești cu cineva, te căsătorești cu ei. Când vorbești despre bani, nu spui "cincizeci și nouă" pentru 5.99 dolari; spuneți "cinci cu nouăzeci și nouă". Dacă nu sunteți de treabă, ați putea spune "mănânc rahat", echivalentul de bază al "Nu fac rahat". "Unele dintre aceste calități englezești se bazează pe spaniolă cubaneză, iar suspiciunea mea puternică este că copiii învață varietatea locală a limbii engleze care nu cunoaște sursele cuvintelor împrumutate ", spune Carter.

Verbele "vin" și "du-te" sunt, de asemenea, diferite în engleză și spaniolă, și astfel diferite în limba engleză Miami. "În limba engleză, verbul" vin "și" plecați "sunt cu adevărat deosebite", spune Carter. "Dacă mă inviți în casa voastră, voi spune" vin acum ", chiar dacă ceea ce vreau să spun este" mă duc acum "." Aceste cuvinte se bazează pe "deiksis", relația dintre vorbitor și ascultător. Teoretic, "vino" ar trebui să însemne o rubrică spre vorbitorul sau ascultătorul, și "du-te" ar trebui să însemne departe de la vorbitor sau ascultător. Vino unde suntem, du-te în această altă locație. Dar în limba engleză, nu este așa de simplu; adesea îi facem pe cei cu totul greșit. Vorbitorii spanioli și vorbitorii englezi din Miami, nu-i dați niciodată pe cei răi. O invitație la o petrecere de aniversare din Miami ar putea spune: "Du-te sărbătoresc petrecerea de 10 ani a Mariei la grădina zoologică." Sună ciudat, dar este corect: nici expeditorul, nici destinatarul invitației nu este la grădina zoologică, așa că ar trebui să fie " merge."

Unul dintre cele mai greu de cufărat este în ritmul real de vorbire. Spaniolă este programată cu silabă, ceea ce înseamnă că fiecare silabă este vorbită pentru aceeași perioadă de timp. Engleză nu este; este stres-timed, astfel încât anumite silabe, în special cuvintele cu o singură silabă, sunt mai scurte decât altele. (Gândiți-vă la "pentru", "și" și pronume ca "el" și "ea.") Miami Engleză nu este exact cu silaba, dar este mai regulat decât alte dialecte englezești, . "Am auzit parodii de latino sau personaje Latino care se ocupă de Latino, unde le veți găsi vorbind într-un mod foarte rapid, care dă acea impresie", spune Carter. Nu vorbitorii de limbă spaniolă vorbesc mai repede, doar că timpul lor este diferit de limba engleză. Nu știm foarte bine Cum este diferit, dar vorbind foarte repede, putem declanșa concepția noastră despre ritmurile spaniole.

Miami Engleză nu este, însă, la fel ca și alte dialecte influențate de limba spaniolă, cum ar fi Chicano English în California de Sud. Unele dintre aceste calici, de exemplu, sunt specifice Cubei sau Caraibelor și nu se găsesc în Mexic. Unul dintre cele mai cunoscute exemple ale unui accent sudic californian este transformarea terminalelor "ingântare" și "cerneală" în "eeng" și "eenk", astfel încât "gândirea" devine "theenkeeng." Acestea nu se găsesc deloc în Miami.

Miami English nu este vorba doar de Miami Latinos, deși acestea sunt grupul predominant care are acest dialect. Carter a descoperit că multe alburi anglo în Miami vor folosi acest dialect - dar nu întotdeauna. Miami English coexistă cu spanglish și spaniolă în Miami, iar difuzoarele vor comuta adesea între cei în funcție de cine vorbește. Un adolescent alb ar putea folosi dialectul englez Miami cu prietenii și un accent asemănător nord-estului cu părinții - la urma urmei, există o șansă bună pentru părinții adolescentelor de la Nord.

O parte importantă a ceea ce face Miami engleza specială este cât de repede și în totalitate grupurile de imigranți au ajuns să domine orașul. De exemplu, în New York, chiar și cele mai mari grupuri de imigranți - italieni, irlandezi, Puerto Rican, dominicani, chinezi - sunt încă părți relativ mici ale întregului. Dar cubanezii, apoi ceilalți vorbitori de spanioli, au devenit forța dominantă din Miami atât de repede încât, în esență, calitățile străine și pronunțiile și ritmurile au fost libere să devină norma.

În mod tipic, o mică populație de imigranți, înconjurată de oameni din alte părți, ar avea chestii de genul ăsta călcate. "Dar aici, în principal datorită profilului numeric, nimeni nu este aici să spună:" Nu, e căsătorit la cineva, nu cu,", Spune Carter. Normele se consolidează reciproc. Dacă toată lumea din jurul tău vorbește într-un anumit fel, nu va fi "corectată". Miami Engleză i sa permis să trăiască pe propria sa insulă mică lingvistică, evoluând în felul său fermecător.

*Corecţie: Această poveste a spus inițial că spaniolă nu are scrisori tăcute. Nu este adevarat!